– Nu iti pot da amanunte pentru ca nu le cunosc. Instructiuni vom primi la bordul navei.
-Ce asteptam?
– Consilierul intarzie cu raspunsul : fiinta care intrase in momentul acela putea fi cu greu definita. Ii vazuse caci se indrepta spre ei intr-o plutire lina. Ceva ca o boare ii atinse cand se opri in fata lor : haloul disparu si deveni vizibil trupul ca un lujer prelung. Se aseza si ii saluta cu o usoara inclinare a capului, raceala ochilor imensi pe masca palida a fetei contrazicand simulacrul de zambet incremenit pe buze.
– N-am intarziat, nu-i asa?
– Dimpotriva, Altaza, surase Khor Ub Nabor.
Sixianul astepta intr-o atitudine indatoritoare ca noua venita sa-si exprime preferinta. Ur Dip fusese ingnorat fiind un sarman denebian, nu un duarph sau o xyodlarta de pe Archenar.
Iluminatia salii se modifica treptat. In centru, mesele fusesera date la o parte si un con de lumina verde marca o arena improvizata unde se pregatea ceva caci murmurul conversatiilor incetase. Unora le parea interesant genul acesta de spectacol iar incaperea devenise ticsita. Sub reflector au fost impinsi doi barbati : vazandu-i Khor Ub Nabor nu isi putu stapani o zvacnire a bratului in care tinea bautura si cateva picaturi se raspandira pe masa….
Luptatorii se oprisera in mijlocul salii in pozitii expectative. Un moment de ezitare din partea unuia , o micsorare a pupilelor celuilalt si lovitura de pumnal porni fulgeratoare.
…..in mintea consilierului reinvie amintirea oamenilor purtati pe strazile orasului in custi magnetice, femei si copii cu priviri ratacite care il urmarisera multa vreme. Erau considerati o specie inferioara. Organismele lor primitive, obisnuite sa respire o anumita compozitie atmosferica , nu supravietuiau transferului in alte medii. Incapabili sa-si adapteze functiile biologice au ramas in arealul restrans al planetei de origine.
Luptatorii ajunsesera la capatul purerilor si respiratia le producea un zgomot sacadat. Nici unul nu se crutase, nu se ferise din calea lamei aducatoare de moarte: dintre pseronii lipiti de tample pornea comanda de a invinge cu orice pret. Lupta se transformase intr-o inclestare de trupuri.
– Se spune, incepu Altaza, ca ar fi fost o populatie numeroasa , stapani ai unei tehnologii avansate. Cu mult inainte ca solul planetei lor sa devina radioactiv trimiteau rachete in lumile stelelor apropiate.
– Prostii, respinse Ur Dip ideea. Pe Terra traiesc doua milioane de oameni care de abia reusesc sa-si asigure hrana. Planeta e secatuita de resurse.
Altaza nu-i dadu atentie, ochii ei galbeni fixandu-l cu insistenta pe duarph. ” Ca o felina care-si pandeste prada” gandi acesta. Se intreba cat si ce anume aflase despre el. Cunostea bine creaturile cerebrale de pe Archenar : la baza motivatiei unei actiuni statea un calcul precis, o logica perfecta. Ascultase cu toate simturile alertate , intuind amenintarea disimulata de cuvinte.
– O fiinta nascuta sub un soare galben nu are sanse de evolutie. Decaderea civilizatiei terestre reprezinta o dovada, insista Ur Dip.
Altaza il privi pe denebian de parca abia atunci ii observa prezenta.
– Pentru ca n-au reusit sa se ridice la suprema intelepciune: intelegerea consecintelor. In realitate nu stim nimic precis despre ei.
– Doar cum pot fi ucisi, remarca Ur Dip.
– E timpul sa mergem , hotari Altaza ridicandu-se . ” Denebianul era gata sa strice totul” gandi. „Consilierul banuieste ceva si ar putea da inapoi : nu e inca tarziu sa-si recalculeze sansele. Dar n-o va face: cercul capcana se inchide .”
….Cand au sosit la punctul de imbarcare se insera. De-a lungul pistei erau insirate aeronave gigantice intr-o incremenire monolitica , iar deasupra stationau luminile vehiculelor escorta.
Un vuiet prelung se propaga prin atmosfera, reverberatia facand sa vibreze peretii hangarelor. Ecranele de protectie intrara si ele in functiune insa si campul gravitic distorsiona contururile. Asoliza o nava….Khor Ub Nabor vazu intai un punct luminos, apoi, brusc, mii de ace i-au strapuns retina orbindu-l. Cand reusi sa-si limpezeasca privirea nava cobora incet , suspendata deasupra pistei, uriasa pasare metalica venita din infinitul vitezelor superluminice.
Simtind o usoara bataie pe umar se intoarse si intalni niste ochi negri , patrunzatori , care il fixau din spatele vizorului castii. Uniforma simpla, stransa pe corpul atletic, purta insemnul castei navigatorilor.
– Consilierul Khor Ub Nabor? Sunt Thy Serg , pilotul dumneavoastra. Va rog sa ma urmati.
Un navigator feydar, isi spuse Khor Ub Nabor , recunoscand un dialect din stravechea federatie Zahras. Thy Serg ii conduse la un hangar izolat , unde era o nava ce parea o piesa de muzeu de pe vremea in care se fabricau motoare fotonice. Pilotul isi facea de lucru la comenzi studiindu-si pe ascuns pasagerii : xyodlarta era periculoasa, prezenta ei il ingheta. Consilierul purta pe chip semnul, nu putea sa se insele. Se infiora: cine ar avea curaj sa se atinga de un duarph?
…..Dupa iesirea in spatiul cosmic Khor Ub Nabor viziona cilindrul cu instructiuni. Mesajul le cerea sa ajunga pe Detros unde se afla coordonatorul misiunii….Inchise ochii si incepu sa respire controlat. Dincolo de peretii navei incepea noaptea cosmica. In vremurile in care stramosii sai vedeau in Unviers o bresa , o falie spre un maine cert , cerul exista pentru a-i feri de teroarea viitorului. Erau la un pas de dobandirea unei constiinte superioare , dar i-a impiedicat sentimentul apartenentei la un anumit spatiu si timp.
Un soc violent zgudui nava. In timp ce podeaua se cutremura din nou, Khor Ub Nabor incerca sa deblocheze usa postului de pilotaj. Cand reusi sa patrunda inauntru Thy Serg zacea pe jos – cu bratul drept intins intr-o ultima incercare de a ajunge la tabloul de comanda – iar langa o placa de protectie , marcand locul unei sparturi in perete, cazuse un aparat de sudura.
Consilierul fixa indecis comenzile. Se tragea dintr-un neam de ratacitori prin spatiu – cand navigatia inca nu devenise privilegiul castei feydarilor – si cunostintele de astronavigatie ramasesera undeva in celulele creierului sau ; sondand in subconstient putea ajunge la trecutul care traia in el , nestiut , sutele de generatii supravietuind in memoria speciei .
…..Executa manevrele finale, se apropiau de tinta calatoriei , si, cand isi ridica ocgii de pe aparate relaxandu-se dupa concentrarea din timpul zborului, discul cenusiu al unui corp ceresc ocupa o treime din hublou. Peisajul planetei ii dadea o senzatie familiara. Nu fusese niciodata in sistemul Sirius, dar totusi cunostea fiecare crater , fiecare neregularitate a reliefului . Confrunta omaginea reala cu cea pastrata in memorie , inregistrand schimbarile aduse suprafetei de ciocnirile recente cu meteoriti. Amintirea venea dintr-un spatiu insondabil, de aceea il cuprinse o stare confuza de panica. Simtea un imbold irezistibil sa fuga , sa intoarca spatele planetei. Jos pandea primejdia, stia, fiind totodata constient ca se nascuse pentru a implini acolo un legamant care nu era al lui. Viitorul devenise un zid intunecat. Nu avea de ales : se pregati de asolizare .
– Putina setha, consiliere ?
Zambetul Altazei : cald, imbietor. Isi apleca lujerul mladios spre a turna lichidul in cesti . Lui Knor Ub Nabor ii reveni in minte avertismentul pilotului Thy Serg , inainte de accident : „Fereste-te de xyodlarta , te va ucide! ”
Inconjurati de confortul rafinat al bazei planetare il asteptau pe al patrulea rational implicat in misiune , care intarzia .
– Iata-l si pe Hert van Karsa, cunoscutul pharolog! exclama Ur Dip , agitandu-si tuburile in directia intrarii ; ochiul ii capatase o nunata de verde intens .
” Cand o sa termine cu gafele?” gandi Altaza . Denebianul isi simti pantecul crispandu-se , durerea devenind insuportabila . Arunca o licarire imploratoare catre xyodlarta si durerea inceta .
– Un zert lumina pace , rosti noul venit, pasind spre mijlocul camerei .
Pelerina metalizata ii atingea carambii cizmelor , saltandu-se usor in timpul mersului . Avea tinuta dreapta, rigida , a unuia obisnuit sa comande . Ochii putin oblici, doua fante intunecate – nu exprimau nimic, privirea glaciala trecand peste Ur Dip ca si cum denebianul nici n-ar fi existat .
Khor Ub Nabor isi infipse unghiile in carne . Pentru o clipa crezuse ca se priveste in oglinda. Ii trebuia un efort considerabil ca sa-si pastreze intiparit pe chjip zambetul calm , destins. „Asta era ! Un duarph – autentic – trimis sa il demaste.” Gandurile ii alergau innebunite cautand o cale de iesire din situatia imposibila incare il atrasese perfida xyodlarta. Altaza judecase corect : transformarea lui ar fi convins pe oricine in afara unui nativ din Eridani .
Ajungand in dreptul consilierului, Het van Karsa se opri lasandu-se o tacere apasatoare. Altaza suradea, urmarind atenta confruntarea. Cei doi se privira un moment ce paru nesfarsit : ochii pharologului devenira violeti si Khor Ub Nabor le percepea extensia senzoriala sondand ion structura intima a fiintei sale , coborand la nivelul reactiilor afective fundamentale . La randul sau patrunse in constiinta celuilalt dar se retrase imediat coplesit de o prezenta totala , dominatoare. Het van Karsa isi duse mana dreapta la piept si se inclina adanc , cu deferenta , salutul prin care il recunoastea duarph . Khor Ub Nabor se inclina la randul sau, fara sa inteleaga nimic .
Altaza iradia o furie abia stapanita , dar cand van Karsa se intoarse spre ea trasaturile ii capatara ingenuitate si reusi sa-si acordeze glasul pe tonurile cele mai dulci :
– Ai imbatranit duarphule ! De la ultima noastra intalnire au trecut, da, zece perioade standard !
Het van Karsa ignora amabilitatea prea evidenta iar intensitatea privirii lui nu prevestea nimic bun.
– In schimb tu , Altaza , arati minunat , spuse fara inflexiuni . Atunci, pe Wena Varusia nu iti priau radiatiile.
Xyodlarta zambi in sila. Aluzia la planeta aceea o facuse sa se infioare fara voie .
– Nu ne-ai spus pentru ce ne aflam aici, incerca Ur Dip sa salveze situatia.
– Nu cunosc motivele pentru care unii dintre voi se afla aici , replica van Karsa, dar doresc sa va arat ceva interesant….locul in care va voi duce nu mai exista de multe mii de ani, iar coridorul temporal este foarte ingust. Daca alunecati intr-o bresa a hiperspatiului nu exista cale de intoarcere : v-ar trebui un miliard de perioade pentru a incerca toate variantele si a reveni in timpul real.
….Intr-o coordonare perfecta cei 4 rationali isi fixara ornigramele de sionit care aparusera la comanda duarphului.
Intuneric dens, primar : liniste. Ochii nu vad, mainile nu simt, urechile nu prind sunete , caci pentru o asemnea lume sunt necesare altfel de simturi. Primele senzatii fiind vagi, confuze, Khor Ub Nabor incerca sa se orienteze prin bezna ratacind o perioada nedefinita in cautarea unui reper. Vedea trei umbre din care una iradia un sentiment de frica : denebianul. Trimise o extensie a campului sau energetic catre acesta, sustinandu-l si stabilizandu-i pozitia . Atinse alaturi o prezenta – xyodlarta si undeva, in fata, umbra calauzitoare a duarphului; ii capta emisiile ancorandu-se de ele. Incepea sa prevada meandrele drumului. Lumini inselatoare, aparitii meteorice sagetau cateodata intunericul , dar se straduia sa le ignore urmand indeaproape jaloanele fixate de van Karsa in labirintul timpului.
La capatul unui coridor traversa o zona de clar-obscur patrunzand intr-o sala imensa. In centru, suspendat deasupra dalelor de piatra , se afla un glob sidefiu , a carui forma era putin turtita la poli. Mari cilindri transparenti ocupau restul spatiului prin bruma depunerilor de condensare zarindu-se trasaturile unor fiinte. Se aflau acolo reprezentati ai tuturor rationalilor din metagalaxie, cate unul sau mai multi reprezentanti pentru fiecare specie.
Knor Ub Nabor avea intuitia unui amanunt esential pe care il ignorase. Incerca sa isi dea seama ce anume dar imaginea incepuse deja sa se destabilizeze.
…..Se trezi in camera bazei planetare. Cand isi scoase onigrama vazu ca ii tremurau mainile.
– Care sunt coordonatele spatio-temporale? rasuna vocea clara a xyodlartei.
Hert van Karsa ezita un moment:
– Regret, nu va pot spune. Trebuie sa aflam numai cine a construit edificiul si in ce scop?
– Un centru de regenerare, avansa o propunere Ur Dip.
Duarphul respinse cu un gest energic ideea.
– Sa fim seriosi….pentru atata lucru nu ne chemau de la capatul galaxiei.
– Prietene, esti obosit, se intoarse Altaza catre denebian.
Il fulgera brusc din ochi:
– Du-te si odihneste-te!
Ur Dip se retrase, cerandu-si scuze.
– S-a stabilit starea indivizilor din cilindrii de conservare? intreba Knor Ub Nabor dupa plecarea denebianului.
– Sunt bioinvelisurile unor fiinte vii , spuse pharologul. Constiinta e separata de corp, fiind inregistrata pe o unitate informationala.
Consilierul se gandi cateva clipe intens. Ideea, ce i se paruse la inceput absurda, incepea sa capete consistenta.
– Un fel de matrite, rosti.
– Poftim!
– Modele. Pentru toate fiintele din metagalaxie.
– Vrei sa spui ca cineva colectiona exemplare ale fiintelor rationale din univers?
– Nu. Am spus modele. Mai precis : primele modele.
Altaza izbucni intr-un ras nervos.
– Indraznesti sa insinuezi ca cineva a creat toate speciile inteligente din universul nostru?
Khor Ub Nabor o fixa cu o expresie usor amuzata. Faptul ca xyodlarta isi pierduse cumpatul nu il impresiona.
– Ai reproduse exact sensul afirmatiilor mele!
Intalni privirea concentrata a lui Het van Karsa.
– De ce crezi asta?
Denebianul din sala era identic cu Ur Dip in schimb xyodlarta parea o copie nereusita – ii lipseau haloul si alte calitati – un model primitiv, care apoi a evoluat spre superba perfectiune a Altazei.
– Aberatii, pufni xyodlarta.
– Altaza!
Hert van Karsa ii rostise numele cu voce monotona, totusi xyodlarta se cutremura.
– Altaza , repeta duarphul , calci una din legile noastre. Ceea ce aspiri tu este prea mult pentru o xyodlarta si prea putin pentru……
– Ajunge, voi tacea…..
In glas ii rasunase teroarea iar pe obrajii crispati intr-o masca zambitoare, bronzul stelei Archenar palise : prin tranparenta epidermei se vedea reteaua vinisoarelor albastre, subtiri, sub care Khor Ub Nabor surprinse o incalceala de fire aurii.
Consilierul deveni inca o data constient de aura puterii pe care, sub calmul aparent, personalitatea lui Hert van Karsa o degaja. Amintirea primului contact ii staruia in memorie nealterata. Atingerea fugara avea tulburatoarea viziune a efluviilor de energie pura , nesfarsit regenerate, unduind in campuri clocotitoare de forta sau zbatandu-se sub incatusarea modelatoare a logicii.
Pharologul se ridica:
– Daca doriti sa va odihniti , camerele v-au fost pregatite. Vom continua – paru sa caute cuvantul , cercetarile, maine dimineata. Entitatea fie cu voi!
…..Consilierul facuse cativa pasi prin cabina , cand auzi in spatele lui un declic : mecanismul usii rulante fusese blocat pe dinafara. Ramase nemiscat, cu simturile la panda si se intreba -lucid, aproape curios- cum va actiona capcana? Ridicandu-si privirea vazu o mica sfera cenusie ce se rotea pe traiectorii concentrice in cautarea tintei vii pe care era programata sa o distruga. Arma teribila, adusa din sistemul deneb, isi localiza victima dupa bataile inimii.
Khor Ub Nabor isi concentra energia somatica intr-un focar unic: in mana dreapta se materializa conturul unui disc , capatand treptat consistenta. Stralucirea lui crescu, atingand vibratia luminii pure si incepu sa pulseze inducand senzorii sferei ucigase in eroare. Consilierul aseza discul pe masa si se retrase….Explozia care cutremura cabina il facu sa-si piarda echilibrul ; se ridicase deja cand aparuse van Karsa , insa acesta nu intreaba nimic facandu-i doar un semn sa il urmeze.
– Vino, am sa-ti dau alta camera!
La capatul coridorului astepta xyodlarta. Mesajul primit din Archenar ii cerea sa actioneze : falsul duarph trebuia eliminat, iar dovezile despre locul acela distruse.
Ur Dip nu se culcase si, dupa felul in care ii licarea ochiul, in tonuyri tot mai sterse, se astepta la vizita .
– Ai dat gres. Stii ce urmeaza , nu? suiera Altaza. Priveste-ma!
Simtea fascinatia ochilor ei supunandu-l, frangandu-i vointa. Durerea sfredelitoare il facu sa se zvarcoleasca neputincios. Altaza se opri : dorea sa il pedepseasca , nu sa il omoare. Ii intoarse spatele si iesi, caci privelistea trupului scuturat de frisoane o dezgusta.
……Dupa ce se desparti de Hert van Karsa consilierul se intinse pe patul din cabina si adormi. Se destepta peste cateva ceasuri cu senzatia clara a unei revelatii. Pentru prima data banuia taina teribila ce apasa – asemenea straturilor geologice – asupra salii din adancuri, insa intrarile labirintului temporal ramaneau blocate si se izbea de acelasi perete impenetrabil. Caile duceau spre o zona unde inceputurile si sfarsiturile deveneau involburarile unui sorb urias , ce inghitea materia si energia. Nu indraznea sa priveasca prapastia fluida din adancurile careaia pandea pericolul autoanularii.
Incepea sa discearna ritmuri cunoscute in pulsul neimblanzit al timpului. Incercand sa se orienteze dupa jaloanele trecerii anterioare rataci neajutorat si orb prin spectrul de posibilitati , pana cand se produse o rupere in continuitatea vremii si aluneca printre peretii de lumina, redus la stadiul unui simplu foton , a carui menire o reprezenta miscarea……..
Se afla in interiorul salii subterane , printre nesfarsitele siruri de cilindri. Identificand trasaturile feicarui grup de rationali , remarca in asezarea lor o anumita logica , o subtila gradare a calitatilor . Compara bioinvelisurile din cilindri cu locuitorii actuali ai Universului : unele caractere lipseau, altele avusesera o evolutie surprinzatoare . Prezenta globului turtit la poli il intriga. Cu precautie isi apropie palma de suprafata neteda. Desi o presimtise, descarcarea energetica se produse inainte de a-si putea retrage mana.
……Se cufunda in taramul fara de margini al noptii cosmice . Prin intunericul punctat de palide licariri de stele se infiltrau acorduri indepartate, ce cresteau in intensitate , izbucnind in armonii ample, pe masura ce din abisul galactic rasarea imaginea unei planete albastre……Tulburat, Knor Ub Nabor isi simti ochii umezindu-se cand vazu derularea reliefului de o variatate irepetabila : norii albi plutind in oceanul de azur al atmosferei crestele muntilor invaluite in ceata diminetii, oglinda sclipitoare a marilor. Suprapusa peste holograma purtata de timp peisajul arid al Terrei in care cenusiul devenise culoarea dominanta : o planeta condamnata si o mana de oameni redusi la stadiul de primitivism, luptand pentru supravietuire. Alunga viziunea terifianta si totusi reala. Neregenerat, biocampul protector slaea in intensitate : dadu drumul globului si aluneca in nefiinta……
Cand isi reveni Het van karsa ii tinea incheietura mainii si o caldura placuta i se raspandea prin tot corpul:
– Imi place curajul gdarule, dar al tau seamana a imprudenta.
Khor Ub Nabor se chinuia sa zambeasca. Fara interventia lui van Karsa ar fi…..Cum ii spusese….gdarule…..deci stia….Sau daca nu aflase sondandu-i creierul cand fusese inconstient.
– Ai de gand sa ma denunti consiliului?
– Ce-as castiga facand-o?
Intr-adevar : ce l-ar putea tenta, traise deja senzatii posibile doar intr-o mie de vieti ….Printre modelele rationalilor nu descoperise nici un duarph , isi aminti Khor Ub Nabor. Constatarea, venita cu intarziere il contrarie, apoi intelese.
– Da, ii confirma van Karsa, citindu-i gandul, suntem o rasa mai veche decat a oamenilor.
– Si ceilalti?
– Sixieni, denebieni, xyodlarti….Stapanii de azi ai metagalaxiei!
Glasul duarphului suna batjocoritor:
– Inceputul a fost facut de increderea oamenilor in unelte perfecte, masini bilogice capabile sa evolueze si sa se reproduca. Hibrizii au supravietuit declinului civilizatiei care ii crease si, cum se puteau adapta oricarui mediu, in cateva milioane de ani au cucerit universul.
– Ei stiu adevarul?
– Care adevar ? Ca sunt doar niste masinarii complexe , nascocite de oameni, pe care ii dispretuiesc. Explica-i prietenei noastre Altaza modul incare au iesit stramosii ei de be banda unei uzine inaltate de primitivii terrieni…..In milioane de ani au avut suficient timp sa isi faureasca o istorie. Iar daca totusi banuiesc ceva vor incerca sa distruga dovezile din sala subterana.
– Pot ajunge acolo? intreba Khor Ub Nabor, sperand intr-un raspuns totusi negativ.
Het van Karasa parea sa ezite:
– Tu ai ajuns, dar am citit in tine semnul Entitatii. Chiar daca nu te-ai nascut duarph, ai fost crescut si antrenat dupa legile noastre. Ei nu stapanesc bine caile temporale dar intr-o zi o vor face.
– N-ar cuteza sa infrunte un duarph ! exclama Khor Ub Nabor, incercand sa se ridice.
– Linisteste-te, ii ordona van Karsa.
Trupul celuilalt se supuse, relaxandu-se , inainte ca sensul cuvintelor sa ajunga la creier.
– Trebuie sa pleci, aici esti in pericol, relua duarphul.
– N-am unde sa ma duc. Gdaria nu mai exista. Dupa atacul xyodlartilor supravietuitorii s-au refugiat pe Shalag , unde mediul ostil a facut imposibila adaptarea. Sunt ultimul gdar. In Eridani am incercat sa devin un duarph.
– Si pot sa spun ca aproape ai reusit.
Het van Karsa ramase pe ganduri. Modul in care gdarul stiuse sa lupte, sa supravietuiasca, impunea respect. Ce fel de fiinte erau oamenii? Atat de vulnerabili fizic si totusi…..
-Pentru ce ai riscat numirea in functia de consilier si apoi misiunea?
– Ajungand in Consiliu am incercat sa opresc vanatoarea de oameni, pustiirea Terrei….Asculta duarphule, de ce ma ajuti?
Chipul lui van Karsa se intuneca. Ar fi dorit sa il ajute – desi, martora fiind Entitatea, nu stia de ce- dar pentru el nu se mai putea face nimic. De aceea tresari auzindu-l rostind cuvintele ….
– Viata mea nu conteaza atat de mult. Esti puternic duaphule….Impiedica nimicirea poporului meu!
Khor Ub Nabor astepta incordat : nu avea dreptul sa ii ceara asta si totusi o facuse. Daca era real ceea ce se spunea despre duarphi – ca dirijau dezvoltarea rationalilor in metagalaxie – atunci o faceau cu discretie, preferand cai mai lente si mai sigure, avand intelepciunea sa nu faca uz de superioritatea lor evidenta.
– Voi incerca, rosti Hert van Karsa si cuvintele sale valorau cat un juramant . Pleaca acum! Nava mea e pregatita pentru decolare.
Cand parasi camera deslusi in privirea duarphului mila sau poate ca i se paruse. Alerga spre platforma hangarelor, incercand o stare de spirit noua, de pace si de impacare cu sine. Dintotdeauna existenta i se supusese unui singur tel pentru care stiuse sa-si infranga slabiciunile ; acum invatase sa spere…..
– Omule!
Cuvantul sfichiui ca un bici. In primul moment ramase locului, apoi se intoarse incet , incercand sa castige timp. Altaza tinea indreptata asupra lui tija unul delurotron iar Ur Dip blocase retragerea.
– Te inseli, Altaza , spuse Khor Ub Nabor , inaintand catre xyodlarta care se dadu inapoi . M-am nascut pe Gdaria, planeta colonie, unde v-ati incercat precizia tirului atomic.
– Un motiv in plus ca sa ne urasti. Credeai ca e de ajuns sa furi numele unui duarph pentru a scapa judecatii Consiliului ?
In mijlocul frazei Altaza trase dar fascicolul devie datorita campului protector. Khor Ub Nabor se arunca deasupra lui Ur Dip , care se prabusi sub lovitura….
Gdarul urca scarile in goana si ajunse la hangarul de unde drumurile cosmosului ii erau deschise. Deodata se opri: cunoastea secretul cilindrilor si Consiliul nu putea ingadui raspandirea lui. Vor pulveriza Terra, inlaturand posibilitatea unei revolte.
Nava lui van Karsa se afla la cativa metri. Civilizatia duarphilor stapanea timpul si distantele iar legenda despre astronavele lor facuse inconjurul galaxiei. Cu un asemenea vehicul patrulele Consiliului nu l-ar ajunge niciodata. O clipa, o singura clipa, ideea il ispiti….Dincolo de cupola transparenta a hangarului incepea Inifinitul Lumilor Libere . Peste toate se suprapuse insa dureros imaginea Terrei.
Informatiile din creierul sau nu trebuiau sa ajunga in mana consiliului: se concentra stergandu-le din memorie. Anula si campul protector.
Asteptarea nu dura mult, silueta xyodlartei aparand la capatul pistei. Ridica arma si ochii galbeni nu avura nici o tresarire cand fixa declansatorul, regland fasciculul la intensitatea medie. Intocmai cum banuise: aveau nevoie de trupul si mai ales de creierul sau, in secundele de agonie Altaza spera sa-l sondeze.
Urmari degetele fine ale xyodlartei miscandu-se implacabil….o explozie de alb inunda totul in jur si ceva se rupse in interiorul sau. Un mesaj-concentrat eliberand energia sa psihica „Het van Karsa ….nu uita!….”
Inainte de a muri vazu ca prin ceata chipul Altazei aplecandu-se asupra sa. Si ultimul gdar se pomeni admirandu-i precizia plina de gratie a msicarilor.
Cu adevarat, isi spuse cu amara ironie, omul inventase niste unelte perfecte !
Despre Rodica Bretin
preluare de pe rodicabretin.wordpress.com
Rodica Bretin este pseudonimul literar folosit de Rodica Apostol (n. 6 noiembrie 1958, Brașov), scriitoare româncă de literatură istorică și fantastică. Ca formație profesională este cercetător științific, fiind absolventă a Universității din Brașov, 1982.
Debutează publicistic în anul 1982. În 1985, la Editura Albatros, îi apare primul volum personal: Efect Holografic. Urmează o bogată activitate publicistică. Între 1982 și 2010 i-au apărut 150 de proze, traduceri, eseuri și articole culturale în 18 publicații (printre care The Historian, Science et Vie, Antares-France, România Literară, Astra, Magazin, Meridian, Baricada, Magazin Internațional, Jurnalul de București, Tribuna și START 2001) și 10 antologii din România, Franța, Anglia, și Italia.
În perioada 1986-1990 lucrează ca cercetător științific la MEN-SSCAM București.
În perioada 1991-1996 activează ca lector și ulterior ca redactor șef la Editura Baricada, unde înființează și conduce patru colecții specializate de literatură istorică, fantastică, horror și SF. Tot în perioada 1991-1995 participă și la realizarea seriei de antologii Antares (vol.1-4), în colaborare cu scriitorul Dan Apostol.
În 1997 devine consilier editorial la Editura Nova, unde, între 1998-2001, ocupă funcția de redactor șef. Participă la cercetările istorice și arheologice efectuate în 1998 în Languedoc, Franța, și în 2002 la Milano, în Italia. În perioada 2003-2006 este lector la redacția Știință-Frontierele Cunoașterii a Editurii Cartea de Buzunar.
În mass-media audio-vizuală a realizat sau colaborat la 60 de emisiuni difuzate între 1982 și 2010 de 5 posturi de televiziune și radio din Franța și România (Arte, TV 5, TVR 2, Radio România 2 și Radio România Internațional). Între 1993 și 1996 a fost realizator de programe TV (cinematografie fantastică și de artă) și redactor-șef la Compania Națională de Film, Televiziune și Video Canal b.
AFILIERI:
- Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1991).
- Membră a Fantasia Art Association din Cornwall, Marea Britanie (din 1996).
BELETRISTICĂ:
- Efect holografic (Editura Albatros, 1985)
- Șoimul Alb (Editura Facla, 1987)
- Uriașul cel Bun (Editura Ion Creangă, 1989)
- Drumul fără Sfârșit (Editura Baricada, 1991)
- Cel care Vine din Urmă (Editura Baricada, 1993)
- Lumea lui Hind (Editura RAI Coresi, 1998)
- Omul de Nisip (Editura Image, 2000)
- Fecioara de Fier (Editura CNI Coresi, 2002; ediția a II-a revizuită, Editura Cartea de Buzunar, 2006)
ISTORIE ȘI FRONTIERELE CUNOAȘTERII:
- Dosarele Imposibilului (Editura Cartea de Buzunar, 2003)
- Tunelul Timpului (Editura Cartea de Buzunar, 2003)
- Poarta Vrăjitoarelor (Editura Cartea de Buzunar, 2004)
- Poltergeist – Atacatori Invizibili (Editura Cartea de Buzunar, 2005)
- Misterul Lumilor Paralele (Editura Cartea de Buzunar, 2006)
- Naufragiați în Timp (Editura Cartea de Buzunar, 2006)
ANTOLOGII:
- a realizat în colaborare cu scriitorul Dan Apostol seria Antares, vol 1 – 4 (Editura Baricada, 1991-1995), antologii dedicate literaturii fantastice și culturii enciclopedice
- a realizat și tradus Cronici din Lumi Interzise (Editura AGER, 2003), antologie de literatură fantastică
- a realizat și tradus Vânătorii Lumii de Dincolo (Editura Cartea de Buzunar, 2006), antologie de literatură fantastică
TRADUCERI:
- Dale Cooper, de Scott Frost (1993)
- Amantul doamnei Chatterley, de D.H. Lawrence (1993)
- În umbra ghilotinei, de O. Le Baron (1994)
- Leul uriaș, de J.H. Rosny-Aîné (1993, în colaborare)
PREMII:
- Premiul pentru Cea mai bună proză străină la Festivalul Internațional al Artei Fantastice de la Annecy, Franța, (1996), pentru nuvela Negura
- Premiul Volaverunt la Festivalul de la Valencia Spania, (2001), pentru nuvela Conquistadorul
- Premiul pentru Cel mai bun roman străin acordat de Fantasia Art Association, (2005), pentru romanul Fecioara de Fier, publicat în serial de revista The Historian din Truro, Cornwall, Marea Britanie
sursa : fansfro.blogspot.com/
Descoperă mai multe la Cosmonova ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
