Știai că există „stele eșuate”, adică obiecte stelare care nu apucă să ardă, pentru că sunt prea mici? Gravitația lor slabă nu reușește să declanșeze fuziunea hidrogenului. Ele se numesc pitice maro și sunt mai mari decât Jupiter.
Piticele maro nu au masă suficientă pentru a susține fuziunea continuă a hidrogenului în nucleele lor, un proces care alimentează stelele convenționale.
Cu mase între aproximativ 13 și 80 de ori mai mari decât cea a lui Jupiter, dar mai puțin de aproximativ 8% din masa Soarelui, piticele maro nu generează căldură sau lumină semnificativă prin fuziune, ceea ce duce la răcirea și estomparea lor treptată în timp.
Ele emit în principal lumină în spectrul infraroșu, făcându-le greu de detectat cu telescoapele optice în spectrul vizibil. În telescoapele cu infraroșu însă, spectrele sunt dominate de molecule precum metanul amoniacul ș apa, ceea ce le face mai ușor de identificat.
Piticele maro tind să aibă perioade de rotație rapidă, unele rotindu-se pe axa lor în doar câteva ore.
De la descoperirea lor în anii 1990piticele maro au devenit un domeniu activ de cercetare în astrofizică. Ele ne ajută să înțelegem și exoplanetele, deoarece împărtășesc multe caracteristici cu planetele gigantice gazoase, așa cum este atmosfera.
Cristian Presură – fizician
Descoperă mai multe la Cosmonova ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
