Astăzi avem pentru voi un fragment în avanpremieră din romanul Stăpânul umbrelor – Zorii războiului, de Ana-Maria Negrila. Nu uitați că volumul este disponibil pentru precomenzi cu reducere și autograf! Mulțumim, Liviu Szoke!

Deea Sterea

Semnal editorial 544 + Fragment în avanpremieră: Ana-Maria Negrilă – Zorii războiului

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Drennis rânji, făcu un pas spre ea, apoi se aruncă înainte și-i prinse mâna în care ținea bucata desprinsă din tremoi. Sedara îi simți palma rece strângând-o pe-a ei și, în același timp, un miros ciudat, nefiresc, se desprinse din hainele tânărului, învăluind-o. Scoase un strigăt surprins și își sprijini palma stângă de pieptul lui, dar materialul era jilav la atingere, iar carnea, care ar fi trebuit să fie tare, părea doar o gumă în care degetele ei se afundară ușor. Nu era uman – își dăduse deja seama de asta, însă dovada de care tocmai făcuse rost n-o îngrozi, ci, dimpotrivă, o făcu să lase Flacăra din sufletul ei să se ridice la suprafață. Drennis era rece ca gheața, însă ea ardea ca focul. Ar fi trebuit să fie speriată, dar nu era.

Ridică palma stângă și-l lovi pe Drennis cu toată puterea peste fața umană, iar bărbatul scoase un strigăt de surpriză și de durere, îi dădu drumul și se retrase câțiva pași, timp în care Sedara se apropie și mai mult de ușă. Trebuia doar să se întoarcă, să apuce clanța și să fugă pe coridor. Afară o așteptau cei din suita sa, deci nu mai avea de ce să se teamă.

– Vrăjitoare! urlă Drennis. Uite ce mi-ai făcut!

Își luă mâna de la fața pe care se vedeau patru dungi roșii, o privi cu reproș, apoi deschise gura să-i spună ceva, dar se opri ca trăsnit. Sedara făcu ochii mari când văzu că una dintre fâșiile stacojii începu să i se jupoaie de pe obraz, parcă trasă de niște degete nevăzute. Nu dură decât o clipă, și o a doua se desprinse și ea, precum coaja unui fruct mult prea copt, lăsând să se vadă o carne grețoasă, amestec de negru și galben, de cangrenă și puroi. Drennis își duse temător mâna la obraz, pipăi șuvițele de piele și începu să urle.

Sedara se retrase rapid și se lipi cu spatele de ușă, încă ținând gâtul tremoiului între ea și spion. Nu-și dădea seama dacă era speriată sau doar uimită de ce se întâmpla; Flacăra îi ardea în minte și-o îndemna să nu lase lucrurile așa și să profite de confuzia tânărului. Ea ar fi vrut să fugă, dar inima îi pompa acum foc în vine, așa că nu mai putea da înapoi. Părăsi adăpostul ușii și se repezi la Drennis, folosind bucata de lemn ca să-l lovească peste față și peste mâinile ridicate, până când văzu cum pielea de pe brațele cu care încercase să se protejeze începe să se transforme în fâșii asemenea celor de pe chip și să-i atârne ca zdrențele unei haine. Nu știa dacă ea era acum foarte rapidă sau doar el mult prea încet, dar reuși să-l doboare la podea până să apuce Varydd să-i sară în ajutor. Când îl văzu pe presupusul preparator sărind peste măsuțele joase ca s-o ajungă, scoase un strigăt, care chiar și ei i se păru ieșit din alt gâtlej, se îndepărtă de Drennis și își îndreptă atenția către noul adversar.

Varydd rămase însă la distanță.

mai mult la :

Semnal editorial 544 + Fragment în avanpremieră: Ana-Maria Negrilă – Zorii războiului