O întrebare convențională: de ce science-fiction și nu altceva?
De ce nu? E pură întâmplare. Putea fi orice altceva. A existat un declic, iar acesta e legat de o anumită conjunctură. Eram cu doi prieteni la o bere. Ei discutau despre science fiction, iar eu eram în afara discuției. Curios, am citit, apoi, tot ce mi-a căzut în mână. Am început cu prozele din colecția condusă de Adrian Rogoz, el însuși scriitor, am descriptat discuția și am prins gustul.
Când am ajuns la Sergiu Fărcășan, am fost chiar fascinat. Mai gravitau pe acolo scriitori de talia lui Vladimir Colin sau Victor Kernbach. Debutul a venit firesc, nu l-am forţat, apoi am început să iubesc acest gen literar; mi s-a părut a fi bazat pe idei mai mult decât mainstream-ul. Literatura, ca şi iubirea, e obişnuinţă, dar e necesară şi o minimă chemare.
