Marian Coman „Povestea mea Nemira a început în 1993. Trebuie să mă vezi la 16 ani, slab și cu părul lung…”

Cu ocazia împlinirii celor 32 de ani de Nemira, câțiva Nautori au povestit începuturile relației cu Editura NEMIRA. Am răspuns și eu provocării. Toate celelalte răspunsuri, în link-ul din comentarii.

Povestea mea Nemira a început în 1993. Trebuie să mă vezi la 16 ani, slab și cu părul lung, îmbrăcat cu o cămașă neagră, citind pentru prima oară romanul Dune. A fost ceva în cartea aia care a apăsat niște taste ascunse în creierul meu. Să fi fost spațiul nemărginit din universul lui Herbert, privirea aruncată într-un viitor atât de îndepărtat, aventura lui Paul Atreides, viermii de nisip sau oamenii care colindau deșertul – mi-e greu să spun. Ce pot afirma cu siguranță este că după Dune, am fost cu totul altul. Și, într-un mod cu totul și cu totul misterios, tot ce am făcut în viața mea după aceea a avut legătură cu fascinația pentru literatură și lumi imaginare care a erupt atunci în mine cu forța aia posibilă numai în creierul unui adolescent.

Nemira înseamnă pentru mine multe dintre cărțile citite în ultimii 30 de ani. Și, mai cu seamă, înseamnă ceea ce s-a întâmplat de când, în urmă cu cinci ani, am fost primit cu brațele deschise în familia Nemira: cele vreo 200 de cărți publicate în imprintul Armada, cele peste 160 de audiobook-uri Nemira și primele serii manga în limba română, apărute în imprintul NEZUMI. Nemira înseamnă pentru mine și întâlnirile cu colegii ori colaboratorii, zilele de la birou ori de pe Zoom, ședințele, manuscrisele, termenele limită. Nemira înseamnă pentru mine întâlnirile cu cititorii de la târgurile de carte ori de la Comic Con. Nemira înseamnă pentru mine cluburile de carte Armada din fiecare lună. Nu în ultimul rând, Nemira înseamnă pentru mine „Omulețul din perete”, cartea mea apărută în colecția n’autor, și toate lucrurile care au venit odată cu ea: lansările, autografele, mesajele primite de la cititori.

Povestea mea Nemira a început în 1993 și continuă în 2023. Trebuie să mă vezi la 46 de ani, slab și cu părul lung, îmbrăcat cu o cămașă neagră, bucuros că iese din tipar al doilea volum din romanul grafic Dune și, pentru prima oară în limba română, Viermii de nisip ai Dunei, romanul care încheie seria lui Frank Herbert. Ar părea că unele lucruri nu se schimbă niciodată.
#BucuriiDeAutor #BucuriiDeEditor #OmulețulDinPerete #Nautor