In contextul evenimentelor actuale din Ucraina, am citit aceasta a doua parte a seriei Metro cu alti ochi. Cartea continua periplul aventurilor subterane prin galeriile intunecate si pline de mister ale metroului moscovit prin intermediul a trei personaje: batranul Homer, tanara Sasa si Hunter, binecunoscutul stalker din partea intai.
Daca in primul volum avem parte de revelatiile si descoperirile subterane si exterioare a metroului moscovit ale lui Artiom, aici cei trei sunt sub presiunea timpului pentru salvarea populatiei din statia Tulskaia, statie cuprinsa de o molima misterioasa.
Avem parte de noi si vechi monstri, mutanti ai radiatiilor razboiului nuclear ce te fac sa citesti cartea cu acelasi fior de groaza ce l-ai simtit citind prima parte: necrofagii (mancatorii de cadavre, fapturi respingatoare ce aduceau a paianjeni si totodata a primate, asemanatoare garguilor), Intunecatii sau Cei Negri (fapturi ce citeau mintile oamenilor, invizibili si greu de ucis), Vii (creaturi mari si misterioase), Nou-Venitii (creaturi oarbe cu ghiare ca niste cutite), pasari preistorice cu aripi membranoase si guri cu buze si dinti ce amintesc de ce cele ale xenomorfilor din seria Alien.
Prin intermediul personajului Homer avem parte si de idei filozofice despre rostul omului pe pamant, dezvoltarea lui darwiniana si ce a contribuit in ultimii 10.000 de ani la evolutia lui ca ca fiinta inteligenta, diferita de animal: focul, limbajul, scrisul, talentul.
Scriitorul se intreaba, prin intermediul personajului Homer si in contextul evenimentelor cartii, daca scanteia aceea de inteligenta de la inceputurile preistorice l-a transformat pe om intr-o fiinta care nu-si cunoaste limitele:”O fiinta rebela, alternand mereu intre maretie spirituala si josnicie, intre o mila inexplicabila si nepotrivita pentru un pradator si o cruzime nejustificata, fara rival chiar si in lumea insectelor lipsite de suflet.”Presupunand de la acest fapt, scriitorul gaseste o justficare, partinitoare sau nu, declansarii apocalipsei nucleare din carte:”Miza urcase prea repede si pur si simplu nu mai fusese timp sa se ia deciziile corecte in febra momentului, tabuul folosirii armelor nucleare fusese inlaturat cu o fluturare de mana.”
Atmosfera, suspansul, misterul ce te pandeste la fiecare colt al metroului, degradarea umana te conduc intr-o lume apocaliptica plina de pericole, iar senzatia de claustrofobie te intampina la tot pasul.
Daca finalul primului volum a fost apoteotic si interpretativ, al doilea lasa loc de intrebari ce se vor rezolvate in al treilea volum. O carte mai putin reusita, dupa parea mea, dar la fel de incitanta. Lectura placuta!
Alessandra Alessandra
Literatura SF
