SFLASH a apărut la începutul anilor 80.
În 88 și 89 apare revista ORION.
În 2018 apare, cu ocazia Convenției SF ROMCON Reșița, un hibrid SFLASH+ FLAȘNETA = SFLASHNETA
Acest număr apare în mod excepțional, în 2022, la împlinirea a 40 de ani de la înființarea cenaclului SF Victor Anestin, acum Clubul SFVA.
După 40 de ani, odată fanzinul cenaclului SFVA apare într-o ediție specială aniversară. Cuprinde lucrări ale unor membri vechi și noi (ceea ce nu înseamnă neapărat două categorii de vârstă): BD, ilustrații, proză scurtă și foarte scurtă: Constantin Iancu, Valentin Iordache, Marian Mirescu, Cornelia Georgescu, Viorel Pîrligras, Mihai Cranta, Mirca Liviu Goga, Ovidiu Dinică, Dan Ninoiu.
Fanzinul este, și el, și nou și vechi. Un pic retro. VINTAGE, în sensul originar al cuvântului.
MAGAZIN FANTASTIC este un upgrade al acestei publicații predigitale.
Dacă membrii clubului mai doresc să contribuie la realizarea altor numere, Syndicart rămâne deschis propunerilor.
La mulți ani !
Marian Mirescu
sursa :
Caietesilvane.ro : SFVA 40 grafic. Revista aniversară SFLASH 40 SFVA (1982-2022) începe cu o trimitere la Ion Hobana, secretarul Uniunii Scriitorilor, cel care a botezat şi a năşit cenaclul studenţesc „Victor Anestin” din Craiova cu numele celebrului astronom, jurnalist, traducător şi scriitor de literatură SF. Autorul romanelor „În anul 4000 sau O călătorie la Venus” şi „O tragedie cerească” a fost şi întemeietorul revistei „Orion”. Editorialul lui Marian Mirescu, „Evazionism”, ne-a trimis cu gândul la „magazinul evazionist” editat după Revoluţie ca supliment al „Gazetei de Sud”. Viorel Pîrligras efectuează o „Vivisecţie”: „Crâncena luptă dintre S şi F” (urmată de comentariul lui Maxim: „Crâncenă e numai gâlceava fanilor.”) Numărul cuprinde proză scurtă de Cornelia Georgescu, Mihai Cranta, Sorin Nină, Mihai Dumbravă, Valentin Iordache, Ovidiu Dinică şi regretatul Constantin Iancu. Mircea Liviu Goga perpetuează amintirea lui Radu Honga. Caricaturile lui Valentin Iordache punctează intermezzourile. Benzile desenate acoperă un interval nostalgic, din copilăria lui Mircea Sorin până la planşele semnate de Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu (scenariu de Dodo Niţă). Coperţile interioare atrag atenţia asupra bogatei activităţi publicistice de pe parcursul celor patru decenii, în vreme ce explorarea galactică (aş îndrăzni să spun „pas cu pas”, dar ar fi o trimitere subversivă la România needucată) este finalizată cu un categoric: „Las’ că ştim noi!” … https://caietesilvane.ro/malaxorul-de-octombrie/
