ilustrație de AI picture by nightcafe.studio
ilustrație de AI picture by nightcafe.studio

1. Evadarea

Grota cea enormă tremură și crăpă când dinții de oțel ai lui Grond prinseră a roade din interiorul pietros al Lunii, scoțând minereuri prețioase și scuipându-le în cutii cărate de roboți-cărăuși. Mașinăria de minerit era veche și uzată, praful de minereu se pietrificase pe paletele ei tocite, zdrăngănea și dădea să se înțepenească la fiecare mișcare, așteptându-și deja de vreo două decade un înlocuitor mai nou și mai modern. Paul Meldor supraveghea resemnat sistemele mașinăriei: zilele, săptămânile, lunile și chiar anii de muncă trecuseră în monotonie. Rar se întâmpla ceva ieșit din comun. Instinctele îi erau puse la încercare doar când mașinăria se scufunda în câte o crăpătură sau când ceda vreo pasarelă. Dar în ultima vreme nici măcar asemenea accidente nu-l mai puteau trezi din apatie. În ultima mie de ani operase tot felul de echipamente miniere, pe Pământ, pe Lună, pe diverși asteroizi prin spațiu, timp în care experimentase tot ce se putea experimenta, deci pentru el și cele mai dificile probleme deveniseră chestiuni de rutină. Fusese digitalizat împotriva voinței lui – un tribunal militar îl condamnase la muncă silnică pe viață. Pentru un digitalizat, asta însemna pentru totdeauna.

O intuiție aproape inconștientă îl avertiză pe Paul de apropierea unui gol. Senzorii vechi și uzați ai lui Grond nu-i dăduseră niciun indiciu, dar el învățase să-și asculte instinctul. Așa că opri burghiul imens și-l retrase brusc. Roboții-cărăuși, conduși de colegii săi, condamnați digitalizați și ei, abia avură timp să-și dea mașinile la o parte, ca să nu fie strivite de șenilele lui Grond. Neînțelegând ce se întâmpla, începură să-l înjure pe toate canalele. Paul îi ignoră, încercând să-și dea seama ce-l supăra.

Înjurăturile celorlalți deținuți încă se îngrămădeau când tunelul minei se prăbuși cu un huruit. Paul acceleră și-și forță șenilele să treacă peste mașinăriile-cărăuș, strivindu-le în scârțâituri metalice. Șoferii celor care încă funcționau își pierdură mințile. Norul de praf se întinse kilometri întregi în galeria principală a minei, disipând-se, în cele din urmă, în măruntaiele excavate ale Lunii. Paul puse echipamentele lui Grond să examineze dărâmăturile și observă ceva mișcându-se deasupra molozului. Erau două forme, care într-o clipă se cățărară pe acoperișul mașinăriei sale, iar undele lor de telecomunicații găsiră imediat modulul de comunicații al lui Grond.

mai mult la  /galaxia42.ro/fictiune/

Lasă un răspuns