10. Cinghiz Aitmatov (Kîrgîztan) – O zi mai lungă decât veacul (ed. Polirom)
Cartea: Câțiva cosmonauți aflați în spațiu într-o misiune comună, americano-sovietică, descoperă o civilizație avansată. Pe Pământ însă, această știre este privită cu reținere, oamenii sunt dominați de teama de o explozie spontană a conștiinței universale, în cazul că vestea privind existența unei civilizații extraterestre ar fi devenit publică. Văzute prin ochii unui personaj supus constrângerii, scrise într-o perioadă în care publicarea lor s-ar fi putut sfârși cu trimiterea autorului în Siberia, întâmplările din romanul lui Aitmatov aduc laolaltă bucăți din mitologie, fragmente din istorie, frânturi de proză realistă și SF, toate într-o țesătură în care se întrevăd legende asiatice de care omenirea a uitat și speculații asupra cosmosului, într-o epocă în care prea puțini îndrăzneau să ridice ochii spre cer. (sursa: www.polirom.ro)
Autorul: Cinghiz Aitmatov s-a născut pe 12 decembrie 1928 la Şeker, în Kîrgîzstan. Tatăl său, unul dintre primii activiști comuniști, secretar de partid regional, este acuzat în 1937 de a fi manifestat idei „burghez-naționaliste“ și executat nu peste mult timp. În 1956, tânărul Aitmatov intră la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova; doi ani mai târziu, devine corespondent al ziarului Pravda. Tot atunci va publica prima nuvelă notabilă, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de cămilă (1961), Primul învăţător (1963), Adio, Floare-galbenă! (1966) şi Cocorii timpurii (1975). Celebrul O zi mai lungă decât veacul, despre care mulţi s-au temut că va fi ultimul publicat şi că îi va aduce sfârşitul, a apărut în 1980. După publicarea romanului Stigmatul Casandrei, Cinghiz Aitmatov intră în viaţa publică şi sprijină politica de glasnost a lui Mihail Gorbaciov, căruia îi va fi și consilier. (sursa: www.polirom.ro)
De ce? Sincer, eu nu am citit încă acest roman, pentru că nu știam de el – deși clar acum e pe lista mea scurtă. Polirom are o calitate (mică spre medie) și un defect (maaaare de tot): publică din când în când SF-uri, foarte bune și foarte relevante literar, dar le este rușine să le încadreze în gen, așa că le ascund prin alte colecții (acesta este la… „Literatură universală istorică”!) Noroc de acest articol, așa am descoperit și eu existența lui Aitmatov…
9. J.H. Rosny Aîné (Franța / Belgia) – Moartea Pământului (ed. Herg Benet)
Cartea: Într-un viitor îndepărtat, în urma supraexploatării resurselor de către specia umană, Pământul a devenit un imens deșert secat, lipsit de nori, de animale și de viață. Miliarde și miliarde de oameni au pierit, iar cele câteva comunități care încă mai supraviețuiesc se rezumă la oaze în jurul puținelor izvoare de apă și reduc strict numărul de nașteri, practicând în același timp, cu religiozitatea tradiției fatidice, eutanasierea colectivă, pentru a rezulta o moarte rapidă și fără dureri. Însă tânărul Targ refuză să se resemneze în fața aparentului inevitabil și pleacă într-o călătorie decisivă pentru căutarea unor noi surse de apă care să permită regenerarea speciei umane. (sursa: www.hergbenet.ro)
mai mult la /galaxia42.ro/
